Portul Brăila este unul dintre cele mai vechi și mai importante porturi fluviale din România. De la primele atestări documentare din 1368 și până în prezent, istoria portului se împletește cu istoria comerțului și a navigației pe Dunăre.
Portul Brăila a fost atestat documentar pentru prima dată în 1368, ca o zonă spre care se îndreptau bunuri din cele trei țări românești, atât pe uscat cât și pe apă. Brăila era deja un centru comercial activ, conectând România medievală cu rețelele comerciale europene și orientale.
După eliberarea Brăilei de sub dominația otomană, prin clauzele Tratatului de Pace de la Adrianopol din 1829, activitatea Portului Brăila a cunoscut numeroase transformări și dezvoltări. Portul a dobândit libertatea de navigație pe Dunăre, devenind un nod comercial de importanță europeană.
În 1891, Docurile Portului Brăila și depozitele sale, proiectate genial de celebrul inginer Anghel Saligny, au început oficial să funcționeze. Această infrastructură modernă a transformat Brăila într-un port de nivel european, capabil să gestioneze volume masive de mărfuri, în special cereale.
Cerealele dețineau o pondere importantă în structura comerțului. Facilitățile erau limitate la 5 macarale electrice de cheu, 3 remorchere și munca manuală a aproximativ 2.850 de lucrători. Brăila era unul dintre principalele porturi de export de cereale din Europa de Est.
Al Doilea Război Mondial a avut consecințe dramatice asupra portului. Începând cu 1948, activitatea portuară a fost îmbunătățită prin creșterea numărului de nave și diversificarea traficului de bunuri. Investițiile masive în infrastructură au adus portul înapoi la capacitatea sa totală.
Investițiile majore au transformat radical portul. Traficul a explodat de la 428.000 de tone în 1950 la un volum uluitor de 2.360.000 de tone în 1987, manipulând materiale diverse precum fosfați, minereuri și produse laminate. Portul Brăila a devenit unul din cele mai active porturi fluviale din Europa.
Peste 650 de ani de activitate comercială neîntreruptă pe Dunăre.